Samson

Samson era omul cu o statură impunătoare, puteri aproape supraumane, minte stralucită și o freza impresionantă ( pentru cea din urma, probabil ar fi fost pus sub disciplina, la noi in biserica). A omorât de unul singur mai mulți filisteni decât o armată intreagă și fară arme deosebite: Doi pumni,(cap 14:19), 300 de vulpi cap (15:4-5), o falcă de măgar(15:15) iar in final… doi stalpi(16:29-30).

Fusese un copil dorit și mult asteptat. Părinții l-au purtat în rugăciune încă înainte ca acesta să se nască. Mai mult decât atât, Dumnezeu însuși îl alege pe Samson să devină un eliberator (judecător) al lui Israel. “Copilul acesta va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui până în ziua morții lui.” (Jud 13:7) În urma acestei alegeri Dumnezeu cere un singur lucru – dedicare. Părinții îl cresc cu multă grijă dar când acesta ajunge la vârsta maturității uită aproape tot ce ar fi trebuit să țina minte și calcă în picioare aproape tot ce trebuia să păstreze cu grijă.

Vede pe una din fetele Filistenilor și deși păriniții îl sfătuiesc să îți găsească o fată dintre ficele lui Israel, el ascultă mai degrabă de indemnul plăcerii decât de Cuvântul Domnului. Omoară un leu cu puterea primită de la Dumnezeu și după o vreme când era în trecere pe acolo observă că albinele își făcuseră stup in hoitul leului – ia miere și mănâncă – călcând astfel cerința lui Dumnezeu de a se pastra curat și de a nu se atinge de un trup mort. (Vezi cerințele pentru un nazireu – Num. 6 ).

La Gaza(16:1), se întreține cu o femeie stricată, fară nici o remuscare iar mai apoi se imprietenește cu Dalila (o altă filisteancă, 16:4 ) pe genunchii căreia își vinde și ultimul dram de demnitate și dedicare: secretul puterii lui: tunderea părului. Atât a trebuit, să adoarmă, ca se și trezește cu o noua coafură facută cu indemânare de „iubita” lui. Dacă ar fi fost doar atât ar fi fost mai puțin trist, insă acela a fost și momentul din care și Dumnezeu l-a părăsit. Cât de dramatic sună următoarele cuvinte care descriu atitudinea lui Samson când este prins de filisteni: “el s-a trezit din somn și a zis: ‚Voi face ca și mai înainte și mă voi scutura!’ Nu știa că Duhul Domnului il părăsise”. I s-a dat mult și a irosit mult. I s-a cerut dedicare și a raspuns cu indiferență. Dumnezeu la folosit cu putere ca să ii biruiască pe Filisteni dar el nu a avut puterea de a se stăpânii pe sine.

Doamne, da-ne harul să ne predam ființele la picioarele tale cu tot ce ai pus în noi și puterea de a ne stăpânii în fața ispitelor, căci „… cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăți!” Prov 16:32