Prietenul Lui Zacheu

 Mărturia Prietenului lui Zacheu

“Pe Zacheu îl știam de când eram copii. Ne-am jucat împreună; locuia aproape de casa noastră. Îmi amintesc și acum că îl tachinam deseori în legătură cu statura lui. Mai mereu îl strigam “piticule!”. Dacă se întindea după ceva și nu ajungea îi strigam “ridică-te în picioare!” De la o vreme s-a obișnuit și el cu tachinările noastre și, deși nu îi plăceau a început să nu le mai ia în seamă. Jocul și copilaria însă, au trecut așa de repede… Acum suntem amândoi oameni trecuți prin viață și totuși îmi amintesc de toate astea de parcă ar fi fost ieri.

Mai târziu, am aflat că Zacheu a ales să treacă de partea dușmanilor… a romanilor. S-a angajat ca vameș pentru birurile datorate lor. Sunt convins că nu a fost ușor sa pună mâna pe postul acela pentru că romanii erau dispuși să-l angajeze doar pe acela care se angaja să le plătească lor procentajul cel mai mare, iar salariul vameșului urma să fie câștigat din ceea ce reușea să stoarcă pe deasupra.
Când a venit pe la mine după ce se angajase, era de nerecaunoscut. Un om cu fața atât de crispată , atât de dur, de parcă nu ne-am fi cunoscut nicicând. Nu-i păsa de nimeni. Nu îl interesa de problemele noastre, de nevoile noastre sau de neajunsurile noastre. Vroia un singur lucru – banii. În scurt timp a ajuns șef peste vameși în Ierihon și, pe măsură ce îi creștea venitul îi scădea reputația. A devenit tot mai urât, tot mai disprețuit. Dacă l-aș fi văzut pe Zacheu, nu numai că aș fi trecut pe partea cealaltă, dar aș fi căutat chiar să fug de el.

Adevărul e că sufletul lui nu era împăcat. Era destul de bogat, dar fară prieteni; destul de influent, dar fară apreciere – era singur și gol. Dar nu era gata să renunțe la tot gunoiul din viața lui.

Azi însă, Zacheu m-a surprins. Eram acasă văzându-mi de treburile mele când bate cineva la ușa. Merg să văd cine e și, spre dezamăgirea mea, era Zacheu. Am vrut să nu îi deschid, dar el m-a auzit și m-a strigat:

Hai că te-am auzit! Știu că ești acasă! Vino, te rog, că vreau să iți spun ceva!

Da, mă gândeam eu, vrea să îmi spună cât îi mai datorez din taxe pe anul acesta! Am ieșit și, spre uimirea mea, mi-a spus:
Te rog să mă ierți că am luat de la tine mai mult decât se cuvenea. Am fost un egoist și un lacom . Acum.. uite: aici sunt banii tăi. Ți-am adus totul înapoi!

Eram uimit și nu-mi să cred că e adevărat ce văd: un vameș cu procese de conștiință… Am luat banii din mâna lui și numărându-i, i-am spus:

Zacheu, dar tu nu mi-ai luat atât! Îmi dai înapoi prea mult! E o greșeală!
Nu! Nu e o greșeală, spune Zacheu, așa am hotărât eu: să dau înapoi de patru ori celor pe care i-am nedreptățit!
Zacheu, dar ce s-a întamplat cu tine?! Ești cumva bolnav? Ești cumva pe moarte?! Nu te recunosc!
Nu, nu e… nu am nimic. Doar că am înțeles că am trăit în minciună și în singurătatea egoismului prea mult… dar acum sunt liber. Acum am luat-o de la capăt. Sunt un om nou. Un om schimbat. NU mai vreau gunoaiele astea în viața mea. Toți banii și toate păcatele mele m-au depărtat de Dumnezeu și mi-au furat pacea și liniștea. Nu mai vreau asta. Sunt gata să fac orice să nu mă mai despartă nimic de Dumnezeu.
Nu înțelegeam nimic. De unde schimbarea asta de atitudine a lui Zacheu? Oare nu cumva e o farsă? Dumnezeu? Nu l-am auzit niciodată vorbind pe Zacheu în felul acesta. De fapt, pare un alt om.

Te rog, spunea Zacheu, nu e nicio farsă. E inima mea care a fost iertată de păcat. Sunt atât de fericit încât vreau să fac tot ce îmi stă în putință să fiu liber de trecutul meu.

Dar Zacheu?! Daca Dumnezeu te-a iertat, pentru ce mai vii la mine?
Știi de ce? Pentru că adevarata pocăință înseamnă nu numai să îți pară rău de ce ai făcut, dar să și renunți la păcat. Și, pentru mine, asta e mai important ca orice. Înainte, mi-am vândut sufletul pe bani; acum sunt gata să fac orice, doar să am sufletul împăcat cu Dumnezu. El m-a iertat deja. Acum, eu nu fac altceva decât să îmi îndrept viața după voia Lui.
Zacheu… dar… cum te-ai schimbat așa?

Nu eu m-am schimbat, ci El. Isus Cristos. L-am invitat să ia loc, iar El a început să îmi povestească. Într-una din zilele trecute am auzit despre un profet care învață cu mare putere. Mi-am zis că asta trebuie să fie ceva interesant, mai ales pentru că, la sinagogă, discursul rabinului era cam plicticos. Apoi am auzit despre El că a vindecat pe orbul de la poarta cetății și că acesta vede ca un om normal. Asta m-a surprins! Mai târziu am auzit pe cineva spunând că El stă la masă cu vameșii și cu femeile păcătoase. Asta m-a uimit și mai mult. Cineva care are puterea lui Dumnezu și care nu este rușinat să intre în casele păcătoșilor…? Mă gândeam… cu mine nici chiar El nu ar vrea să stea de vorbă. Dar am mai auzit pe cineva spunând că El ar fi spus că e Fiul Lui Dumnezeu. Ieri, pe când eram în oraș am văzut zarva pe uliță. Venea o mulțime de oameni. Și era și acest Isus, înconjurat de mulțime. Inima mea dorea să Îl vadă. Inima mea murdară vroia să vada un om cu totul Curat. Vroiam să Îl văd, dar mi-am data seama că nu voi putea. El era înconjurat de mulțime, iar de la înălțimea mea nu puteam vedea nimic.

Ce ai făcut atunci?

Am vrut să renunț, dar parcă ceva îmi dădea ghes să nu renunț… să caut o soluție. Așa că, văzând pe unde aveeau să meargă, mi-am luat poalele hainei în mâini și am început să alerg. Îi auzeam pe cei din jur râzând, dar nu îmi mai păsa. Când am ajuns destul de aproape, am văzut un copac și am început să mă cațăr. Închipuie-ți: om la anii mei… se cațără în copaci. Am reușit să urc suficient de mult ca să mă asigur că Îl voi vedea când va trece. Îmi ziceam că va veni, Îl voi vedea, va trece mai departe și eu am să îmi văd mai departe de viața mea. Dar nu a fost chiar așa. A venit, a ajuns în dreptul copacului și, în loc să treacă pe lângă mine S-a uitat în sus! Toți s-au uitat și au început să râdă, dar El nu râdea. A zis: ‘Zacheu!’ M-a strigat pe nume! Nici nu m-am prezentat și El mă cunoștea. Mi-a spus: ‘Zachee, dă-te jos că trebuie să intru în casa ta!’ Ceva în mine parca îmi spunea ‘Nu te da jos. Lasă.. altădată. Spune-i că te mai gândești. Nu trebuie să iei o hotărâre așa repede’. Pe de altă parte, vroiam să intre în casa mea. Cuiva îi păsa de mine și vroia să intre în casa mea. Asta nu s-a întâmplat prea des. Am ales să nu refuz, să nu amân. Am coborât în grabă și am plecat spre casa mea. Pentru că a ales să vină în casa mea, mulți L-au criticat. Mulți au plecat din mulțime, dar El nu s-a răzgândit. A intrat în casa mea și a început să îmi vorbească. Sorbeam fiecare cuvânt pentru ca toate cuvintele Lui erau pline de dragoste. Mi-a vorbit de păcatele care mă despart de Dumnezeu și de pocăință. Acolo, în fața Lui, am recunoscut felul meu de viață și păcatele mele ascunse. El mă iubea ca și când nu aș fi facut nimic. Dar am înțeles că trebuie să scap de păcat. El m-a iertat. Și eu am hotărât să îmi rezolv trecutul. Să trăiesc altfel. Iar El m-a asigurat că sunt copilul lui Avraam. Că sunt mântuit. Ce har! Dragul meu, cum să nu îmi îndrept viața? Cum să nu renunț la tot pentru El?!

Acesta este prietenul meu Zacheu. Un om nou…. Apoape de necrezut. Dacă nu aș fi vorbit chiar eu cu el, poate că nu aș fi crezut. Acum nu numai că înțeleg ce s-a întâmplat cu el, dar am început să îmi doresc să fiu și eu ca el. Imi doresc sa am si eu bucuria pe care am văzut-o la el și acea libertate care putea fi ușor văzută în inima lui!”

Sorin Ignat