Daca Dumnezeu, atunci de ce SUFERINTA

Suferinta este parte din experienta tuturor oamenilor inclusiv a credinciosilor.  Cineva l-a intrebat pe C.S. Lewis, "de ce sufera si cei neprihaniti?" "De ce nu?" fu raspunsul acestuia. "Ei sunt singurii care o pot purta."

Prezenta raului si suferintei in lume poate avea insa pentru unii urmari triste in ce priveste credinta.Templeton a fost un evanghelist binecunoscut si cofondator al organizatiei Youth for Christ. Cunoscut si prieten cu Evanghelistul Billy Graham. Insa dupa o vreme a ajuns sa declare ca si-a pierdut credinta in Dumnezeu. De la Evanghlist de succes ajunge un agnostic. De la credinta la indoiala. Cand Lee Strobel jurnalistul crestin care a scris Cartea Pledoarie pentru credinta crestina, l-a vizitat pe Templeton care era la batranete ca sa ii ia un  inteviu acesta l-a intrebat pe Templeton: “care a fost lucrul care v-a facut sa treceti de la credinta la indoiala?” “o fotografie” veni raspunsul scurt al lui Templeton. O fotografie publicata in revista “Times” care o portretiza pe o mama de culoare undeva intr-o tara in care fusese seceta si foamete de multa vreme si care avea in brate un copil care era pe moarte. Femeia privea rugator spre cer si parea sa implere ploaie de la Dumnezeu. Ma uitam la poza aceea si mi-am zis: “este posibil sa crezi intr-un Creator care iubeste si caruia ii pasa cand singurul lucru de care femeia aceasta avea nevoie era APA?” “Cum ar putea un Dumnezeu iubitor sa faca astfel femeii aceteia?”.  Traganduse pe marginea scaunului Templeton deveni si mai apasat: “Cine are ploaia in control? Eu, nu; si nici tu. El o are in control – sau cel putin asa credeam eu!” “Privind insa la fotografia aceea am inteles imediat ca e imposibil sa se intample asa ceva si totusi sa existe un Dumnezeu iubitor” Cine poate sa lase un copil sa mora si sa o zdrobeasca de durere pe mama lui cand de fapt tot ce era necesar era putina ploaie?

Problema lui Tempelton era ca nu putea concepe coexistent unui Dumnezeu bun cu suferinta si raul de pe pamant. Epicur, mare filosof spunea: “Fie Dumnezeu vrea sa elimine raul dar nu poate, fie poate dar nu vrea fie nu poate si nici nu vrea. Daca Vrea dar nu poate inseamna ca Dumnezeu e neputincios.Daca poate dar nu vrea inseamna ca El e Malitios, Rau. Iar daca Dumnezeu si poate si vrea sa elimine raul, de ce mai exista acesta in univers?”

Cum putem naviga prin marea involburata a suferitelor?

  • In primul rand, lumea este asa cum a prezis Domnul Isus. El nu ne-a promis lipsa greutatior si a suferintelor ca urmare a credintei. Cine promite asta, nu tine cont de invatatura Domnului care a spus:

Ioan 16:33 “V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea”

Desi religiile New age propaga practicarea unei gandiri pozitive care iti transforma realitatea – Domnul ne-a spus altceva. De asemenea ceea ce este numit evenghlia prosperitatii care vorbeste despre credinta care schimba orice circumstanta si ca suferinta ar denota lipsa credintei.

  • In al doilea rand, stim ca raul nu a fost creat sau cauzat de Dumnezeu. Unii spun daca Dumnezeu a creat totul – atunci si raul este creat tot de Dumnezeu Insa realitatea este ca Dumnezeu a creat totul perfect – oferind omului libretatea de a iubi si de a alege – doar ca, Lucifer si mai apoi omul au ales sa se impotriveasca lui Dumnezeu. Aceasta e ste sursa raului: cel rau si alegerea pacatoasa a omului. Prin urmare traim intr-o lume cazuta – stricata.

  • In al treilea rand, cauza multor suferinte este  chiar omul. Se estimeaza ca 90% din suferita este cauzata de razboaie, genocide, traffic de carne vie, tortra, discriminare rasiala, abuz domestic, viol si asa mai departe.Cele mai puternice regime comuniste, ateiste: Rusia, China, Germania, Nazista, au ucis inttr-un singur secol mai mult de 100 de milioane de oameni – nici un dezastru natural nu s-a apropiat de aceeste cifre.

  • In al patrulea rand, Dumnezeu va aduce raul la judecata chiar daca inca nu a facut-o avand o rabdare indelunga chiar si pt cei ce fac raul. Totusi la urma Dumnezeu va face dreptate si fiecare va da socoteala de faptele lui.

  • Stim in al cincilea rand ca si Dumnezeu a suferit. El a dat pe Fiul sau cel preiubit pentru vrasmasii lui. El este cel ce a luat pacatul muui si la pus asupra Fiului Sau si l-a pedepsit pt noi.

  • Stim de asemenea ca Dumnezeu poate schimba raul in bine. Rom 8: 28:  De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.  Dumnezeu poate folosi durerea ca sa ne slefuiasca caracterul si Sa ne dea o perspectica spiritual si eternal (2 Cor 4:16-18)

  • Uneori insa Dumnezeu ingaduie durerea ca sa ne protejeze de noi insine. De exemplu lepra -  lucreaza ca un anestezic,  amorteste extrmitatile (in majoritatea cazurilor) si astfel omul atins de lepra se poate rani fara sa simta si astfel sa isi faca rau. Cand nu simti ca te doare e rau si iti poti face un mai mare rau. Tot asa darul dureri ne poate scapa de ceva mai rau.

  • Durerea poate fii folosita de Dumnezeu si ca sa ne conduca  la El. Ca o nuia pe care o foloseste un pastor ca sa calauzeasca oile pe calea cea buna. (Ps 23)

Majoritatea psalmilor s-au nascut in vremuri dificile. Majoritatea epistolelor au fost scrise din inchisori. Majoritatea celor mai mari cugetari a celor mai mari ganditori au trebuit trecute prin foc. Bunian a scris “Calatoria pelerinului” din inchisoare. Florence Nightingale prea bolnava pentru a mai putea fi mutata din patul ei a reorganizat spitalele din Anglia. Semiparalizat si sub constanta amenintare a apoplexiei Pasteur a fost neobosit in lupta cu boala. Dealungul celei mai mari parti a vietii lui Istoricul american Francis Parckmana suferit asa de tare incat nu putea sa lucreze mai mult de 5 minute in rand odata. Vederea ii fusese atat de afectata incat nu putea mazgali decat cateva cuvinte gigantice pe un manuscris si totusi a reusit sa scrie 20 de volume magnifice de istorie.

Cineva spunea ca “Uneori pare ca atunci cand Dumnezeu vrea cu adevarat sa folosesasca un om il trece prin foc”.