Zacheu - De la mic la mare

Istoria lui Zacheu este istoria unui om mic de statura care cu toate ca nu creste fizic, desi poate ca si-ar fi dorit asta, creste in ochii Domnului – ceea ce este, la urma urmei, cu mult mai important decat asectul fizic. Este istoria unei vieti transformate de intalnirea cu Domnul Isus In cazul lui Lui Zacheu veti vedea ca setea de schimbare este data in vileag inainte ca Domnul sau  vreunul din ucenicii acestui sa-I zica macar un cuvant. Totul debuteaza cu zvonul prezentei unui profet  puternic, pe nume Isus care e altfel decat ceilalti si care vorbeste cu putere si care are putere. Setea sufleteasca il misca pe acesta dinspre ceva ce traia el inspre altceva ce tanjea sa afle.

Neimplinirile unui om Implinit Neamplinit, Zacheu? Mai marele vamesilor nu era o slujba oarecare. Se pare ca in domeniul sau ajunsese in varful ierarhiei. Desi slujba acestuia i-a adus oprobiul fratilor sai iudei el se angajase sa stoarca taxe pt guvernul roman.  Acestia au dat posturile de vamesi celor care reuseau sa stoarca de la popor procentul cel mai ridicat. Iar  plata acestora revenea din ceea ce luau in plus de la oameni. Asadar nu numai faptul ca storceau bani  cu forta pentru romani dar mai si luau in plus bani pt plata lor. Cu toate acestea, se pare ca din punct de  vedere material o ducea foarte bine. Era un om realilzat, Implinit. Si totusi mai lipsea ceva. Dar ce? Un  gol pe care nimic nu reusea sa umple desi a incercat cu atatea lucruri si de atatea ori.

Alergarea unui om asezat! – avea mult si totusi alearga sa gaseasca altceva! Exista altceva. Exista ceva  mai mult pentru viata aceasta! Ceva dupa care tanjim si alergam! Ceva ce numai Dumnezu si o intalnire  personala cu El o poate oferi. Unii cercetatori marturisesc ca si acesta fuga a lui Zacheu tradeaza ceva ce un om de tepa lui nu ar fi  facut in mod normal. Sa alerge. Te-ai astepta ca pentru Zacheu altii sa se puna in miscare. Altii sa alerge  la cuvantul lui. In schimb de data aceasta Zacheu insusi alearga. Dorinta de a se intalni cu Isus il impinge.  NU cred ca intelegea Zacheu chiar atunci ce se intampla cu el. Stia doar ca ceva din el in impingea sa  caute pe Domnul. Probabil doar mai tarziu a inteles ca acolo era o lucrare a Domnului care deja incepuse  in inima lui pregatindu-l si aducandu-l in prezenta Domnului. E in special fascinant sa observi ca Zacehu  nu se da batut usor in momentul in care se loveste de zidul de oamenii care se stransesera in jurul lui  Isus si din pricina carora nu putea sa il vada pe Domnul. Ridicolul situatiei pare a fi la fel de socant -  Zacheu se urca intr-un Dud ca sa vada pe Domnul. Parca vad deja titlurile din ziare: “Demnitarul din  Dud!”

Darul care se imbie Multimea il observa il ridiculizeaza il ironizeaza si trec mai departe. E insa cineva care nu trece pe langa.  Domnul insa nu trece indifferent. El se opreste. Il priveste si apoi il cheama pe nume ”Zachee…!” Il striga  pe nume! E chemarea Celui Atotstiitor care iti sune ca El te cunoaste Personal. E chemarea dragostei  care iti spune ca esti valoros, e chemarea harului care iti spune ca poti fi mai mult de atat. Chemarerea  aceasta a Domnului e modul lui de a-I oferii lui Zacheu posibilitatea de a raspunde sau nu harului oferit.  Mantuirea este alegerea lui Dumnezeu pentru mine, dar este si raspunsul meu la alegerea Lui.

Coborarea care te ridica. Din “inaltimea” dudului si pana jos distanta nu era prea mare – sa fi tot fost vreo doi metri, Insa de  la nivelul mandriei inimii lui de piatra pana la umilinta de la picioarele Mantuitorului a avut mult de  coborat. Si totusi “s-a dat jos in graba”. Nu e usoara coborarea aceasta. Nu e usoara smerirea. Nu e usor  sa te vezi altfel decat te-ai crezut – bun, mai bun ca altii, drept inaintea lui Dumnezeu. Saltul acesta al  smeririi se face doar ca raspuns la acea chemare pe nume, blanda si plina de dragoste a Mantuitorului.  Cand te cheama legaturle dragostei de Matuitorul, funiile pacatului incep sa se topeasca sub lumina  harului Divin.  Surpriza uimitoare este faptul ca aceasta coborare te ridica nu te doboara. “Cand iti intorci privirile spre  El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine” (Psalmul 34:5) E adevarul pe care il cantam in  versurile: “Tu ma ridici si eu pot sta pe culme M-ajuti sa calc pe marile-n furtuni Sunt neclintit cand stau pe ai Tai umeri Si ma ridici mai mult decat pot fi.”

Indiferenta care poate face diferenta. Indiferenta e un lucru negativ atunci cand constituie un raspuns  la un indemn bun, insa ea poate fi un lucru foarte bun atunci cand reprezinta o atitudine in fata unui  indemn rau, de exemplu la comentariile si cartirile celorlalti. In naratiunea lui Zacheu se pot intrevedea  doua astfel de situatii in care indiferenta joaca un rol pozitiv. Intai o vedem la Domnul care, in ciuda  comentariilor si protestelor fariselor si carturatilor se duce in casa lui Zacheu – a omului pacatos.  Interesant ca si celor ce oamenii nu le mai dau sanse de schimbare, Dumnezeul le ofera har! Nu te  teme Domnului nu ii este rusine sa intre in casa ta, sa te strige pe nume, sa manance cu tine la masa Nu  asculta asa de mult la ce zic oamenii cat asculta ce iti spune Domnul.

Pocainta care TransformaCat de frumos este finalul acestui pasaj in care Zacheu, e gata sa renunte la orice doar ca sa se poata  bucura de o relatie cu Cel care i-a umplut inima. El nu se poacaieste din “gand” si nici “din gura” ci in  fapta: “daca am napastuit pe cineva dau inapoi impatrit”. Adevarata pocainta e gata sa indrepte raul  facut. Nu, Zacheu nu isi platea pacatele fata de Dumnezeu, ci el isi indrepta faptele facute impotriva  semenilor sai. Transformarea din viata lui este evidentiata, de noua sa dorinta de a ajuta pe saraci si de  constatarea Mantuitorului “Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta” Stiu bine ca cel ce l-a strigat pe Zacheu pe nume te cheama cu dragoste si pe tine sa te dai jos din oricare  ar fi dudul in care te-ai catarat ca un simplu spectator.

Fost catarator in dud, coborat cu bucurie la chemarea Lui si in continua transformare,
Sorin